miercuri, 19 mai 2010
luni, 17 mai 2010
Femeia modernă vs. Femeia din trecut
Pe parcursul istoriei, puține lucruri au mai rămas ca în trecut multe dintre ele suferind o mare transformare din toate punctele de vedere. Unul dintre aceste lucruri, este statutul femeii în societate.
În civilizațiile trecute situația femeilor era foarte diferită. Ele erau considerate ca proprietatea soțului care avea dreptul de a lua decizii în ceea ce privea viața lor, erau supuse și încercau să facă totul cât mai bine pentru a nu-și dezamăgi bărbatul dar și pentru a nu fi agresată fizic de către acesta. După cum se poate observa cu foarte multă ușurință fetele tinere din ziua de astăzi nu mai seamănă deloc cu mamele lor. Dacă în trecut femeile se căsătoreau între vârsta de 18-20 ani și la scurt timp făceau și un copil, astfel devenind niște femei cu responsabilități foarte mari de la o vârstă foarte fragedă acum lucrurile stau altfel. În trecut femeile erau concentrate pe ideea îngrijirii familiei, de a crește copii și de a avea grijă de gospodărie fiind supuse în totalitate bărbatului. Familiile decideau cu cine să se mărite iar ele nu aveau aproape nici un drept asupra proprii vieți.
Însă în prezent situația este cu totul diferită. Astăzi, femeia modernă este cu totul diferită. Ea încearcă să-și îmbunătățeasccă în mod constant poziția în societate, este preocupată de aspectul fizic și ceea ce este foarte important încearcă să aibă o viață normală fără a fi constrânsă de nimeni și nimic. Are dreptul să-și exprime părerea fără a-i fi teamă că cineva o va lovi. Deoarece trăiește într-o lume schimbătoare ea poată să aleagă lângă cine trăiește decide dacă se implică într-o relație sau nu. Femeia modernă își dorește întâi o carieră, un mod de viață care să îi permită să aibă un copil și să se poată descurca singură în cazul în care nu găsește bărbatul potrivit care să o sprijine.
În concluzie, după cum se poate observa există mari diferențe între cele două tipuri de femei, această mare schimbare fiind datorată în primul rând contextului social, a societății în continuă schimbare care ne face să învățăm să devenim niște oameni independenți.
sursa:http://www.ziare.com/cautare/feminism
În civilizațiile trecute situația femeilor era foarte diferită. Ele erau considerate ca proprietatea soțului care avea dreptul de a lua decizii în ceea ce privea viața lor, erau supuse și încercau să facă totul cât mai bine pentru a nu-și dezamăgi bărbatul dar și pentru a nu fi agresată fizic de către acesta. După cum se poate observa cu foarte multă ușurință fetele tinere din ziua de astăzi nu mai seamănă deloc cu mamele lor. Dacă în trecut femeile se căsătoreau între vârsta de 18-20 ani și la scurt timp făceau și un copil, astfel devenind niște femei cu responsabilități foarte mari de la o vârstă foarte fragedă acum lucrurile stau altfel. În trecut femeile erau concentrate pe ideea îngrijirii familiei, de a crește copii și de a avea grijă de gospodărie fiind supuse în totalitate bărbatului. Familiile decideau cu cine să se mărite iar ele nu aveau aproape nici un drept asupra proprii vieți.
Însă în prezent situația este cu totul diferită. Astăzi, femeia modernă este cu totul diferită. Ea încearcă să-și îmbunătățeasccă în mod constant poziția în societate, este preocupată de aspectul fizic și ceea ce este foarte important încearcă să aibă o viață normală fără a fi constrânsă de nimeni și nimic. Are dreptul să-și exprime părerea fără a-i fi teamă că cineva o va lovi. Deoarece trăiește într-o lume schimbătoare ea poată să aleagă lângă cine trăiește decide dacă se implică într-o relație sau nu. Femeia modernă își dorește întâi o carieră, un mod de viață care să îi permită să aibă un copil și să se poată descurca singură în cazul în care nu găsește bărbatul potrivit care să o sprijine.
În concluzie, după cum se poate observa există mari diferențe între cele două tipuri de femei, această mare schimbare fiind datorată în primul rând contextului social, a societății în continuă schimbare care ne face să învățăm să devenim niște oameni independenți.
sursa:http://www.ziare.com/cautare/feminism
duminică, 9 mai 2010
Diferențele de gen dintre femei și bărbați
Diferențele dintre bărbați și femei sunt date de natura genului, conform lui Anthony Giddens. Unii autori consideră că există diferențe comportamentale înnăscute, între bărbați și femei ce apar în toate culturile, de exemplu vânătoarea și războiul se întâlnesc de obicei la bărbați ceea ce îi face să dețină tendințe biologice fundamentale către agresivitate, lucru care le lipsește cu desăvârșire femeilor. Cu alte cuvinte, diferențele de comportament dintre bărbați și femei se produc mai ales
în urma învățării sociale a identității feminine și masculine.
Giddens susține faptul că este destul de dificil pentru părinți să crească copii fără a exista discriminare indiferent de faptul că ei încearcă să evite acest lucru. Se face referire la faptul că atunci când părinții au o fată și un băiat inevitabil se produce o discriminare prin simplul fapt că pentru fată părinții vor cumpăra jucării cum ar fi păpușile, iar pentru băiat mașinuțe,roboți. Diferențele sistematice în ceea ce privește modul de a-i îmbrăca, de a-i coafa oferă informații pentru copii de a începe să înțeleagă parțial care este diferența dinte ei.
Concepțiile noastre despre identitatea genului se formează încă din copilărie și se conturează în adolescență. Noi toți ne “practicăm genul” în interacțiunile noastre de zi cu zi pe care le avem cu ceilalți. Ne reproducem genul din punct de vedere social prin acțiunile pe care le desfășurăm zilnic. După Freud copii între 4-5 ani încep să se identifice cu părinții: băieții cu tații, iar fetele cu mamele. Freud îi acordă tatălui rolul principal în educarea și în viața copilului, în timp ce în alte culturi mama este cea care joacă un rol semnificativ în viața copilului.
În concluzie, aș dori să mai adaug faptul că trebuie să ne dăm seama de faptul că există anumite diferențe între femei și bărbați, putând afirma chiar faptul că până la urmă acestea ne fac să avem un comportamnet diferit unii de alții.
Bibliografie: Anthony Giddens “Sociologie”, ed. ALL, 2003,capitolul “Genul si sexualitatea”
în urma învățării sociale a identității feminine și masculine.
Giddens susține faptul că este destul de dificil pentru părinți să crească copii fără a exista discriminare indiferent de faptul că ei încearcă să evite acest lucru. Se face referire la faptul că atunci când părinții au o fată și un băiat inevitabil se produce o discriminare prin simplul fapt că pentru fată părinții vor cumpăra jucării cum ar fi păpușile, iar pentru băiat mașinuțe,roboți. Diferențele sistematice în ceea ce privește modul de a-i îmbrăca, de a-i coafa oferă informații pentru copii de a începe să înțeleagă parțial care este diferența dinte ei.
Concepțiile noastre despre identitatea genului se formează încă din copilărie și se conturează în adolescență. Noi toți ne “practicăm genul” în interacțiunile noastre de zi cu zi pe care le avem cu ceilalți. Ne reproducem genul din punct de vedere social prin acțiunile pe care le desfășurăm zilnic. După Freud copii între 4-5 ani încep să se identifice cu părinții: băieții cu tații, iar fetele cu mamele. Freud îi acordă tatălui rolul principal în educarea și în viața copilului, în timp ce în alte culturi mama este cea care joacă un rol semnificativ în viața copilului.
În concluzie, aș dori să mai adaug faptul că trebuie să ne dăm seama de faptul că există anumite diferențe între femei și bărbați, putând afirma chiar faptul că până la urmă acestea ne fac să avem un comportamnet diferit unii de alții.
Bibliografie: Anthony Giddens “Sociologie”, ed. ALL, 2003,capitolul “Genul si sexualitatea”
duminică, 25 aprilie 2010
Avantaje și dezavantaje ale femeii
Odată cu dezvoltarea societății spre epoca modernă, mentalitățile în ceea ce privește imaginea femeii au cunoscut o transformare radicală. Dacă în trecut femeia era privită doar ca persoana care trebuie să aibă grijă de casă și de îngrijirea copilului, lucrurile acum stau altfel.
În ziua de azi importanța femeii a crescut vertiginos, ea are dreptul să-și alegă între carieră sau familie, sau dacă are puterea necesară să le facă pe amândouă ceea ce se întâmplă în cazul multor femei. Femeile dețin sensibilitatea care multor bărbați le lipsește iar acest lucru face din ele să devină mai bune, să aibă mai multă încredere în propriile puteri și să-și dea seama că pot merge mai departe și fără sprijinul unui bărbat. Consider că orice bărbat puternic are în spate o femeie mai puternică decât el. Există multe cazuri, în care atunci când două persoane divorțeză bărbatul își dă seama, uneori prea târziu, că nu se poate descurca fără soție văzând că în timp a devenit dependent de ea pentru că puțini bărbați calcă, spală, își gătesc poate chiar să aibă grijă de copii toate aceste responsabilități lăsându-le în seama femeilor.
Dezavantaje sunt multe în ceea ce privește femeile și aș vrea să încep cu viața politică. Femeile conduc mai puțin decât bărbații în România, și în economie, și în viața socială. Pe ansamblu, femeile reprezintă cam un sfert din totalul conducătorilor și funcținarilor superiori. În prezent nu există nici o femeie președinte, deci încă nu le este încredințată puterea absolută și din punctul meu de vedere nici în viitor nu va exista cel putin în țara noastră pentru că până ne vom considera egali în ceea ce privește statutul genului trebuie să ne dezvoltăm o cultură adecvată cu cea a Occidentului în ceea ce privește egalitatea dintre femei și bărbați. Pozițiile de conducere pe care le ocupă femeile în țara noastră sunt puține. Din cele 236 de muncipii și orașe din România, numai 2 au ca primar femei-municipiul Sighetul-Marmației și orașul Urlați. După cum se poate vedea există o discriminare în proporție destul de mare în ceea ce privește rolul femeii în viața politică.
Bibliografie:
“Femeile si puterea”, coordonator Liviu Deac, 2000, Editura 100+1 Gramar, București, pg.55/56
“Identitatea europeană”, Gretel Tartler, editura Cartea Românească, 2001,București
În ziua de azi importanța femeii a crescut vertiginos, ea are dreptul să-și alegă între carieră sau familie, sau dacă are puterea necesară să le facă pe amândouă ceea ce se întâmplă în cazul multor femei. Femeile dețin sensibilitatea care multor bărbați le lipsește iar acest lucru face din ele să devină mai bune, să aibă mai multă încredere în propriile puteri și să-și dea seama că pot merge mai departe și fără sprijinul unui bărbat. Consider că orice bărbat puternic are în spate o femeie mai puternică decât el. Există multe cazuri, în care atunci când două persoane divorțeză bărbatul își dă seama, uneori prea târziu, că nu se poate descurca fără soție văzând că în timp a devenit dependent de ea pentru că puțini bărbați calcă, spală, își gătesc poate chiar să aibă grijă de copii toate aceste responsabilități lăsându-le în seama femeilor.
Dezavantaje sunt multe în ceea ce privește femeile și aș vrea să încep cu viața politică. Femeile conduc mai puțin decât bărbații în România, și în economie, și în viața socială. Pe ansamblu, femeile reprezintă cam un sfert din totalul conducătorilor și funcținarilor superiori. În prezent nu există nici o femeie președinte, deci încă nu le este încredințată puterea absolută și din punctul meu de vedere nici în viitor nu va exista cel putin în țara noastră pentru că până ne vom considera egali în ceea ce privește statutul genului trebuie să ne dezvoltăm o cultură adecvată cu cea a Occidentului în ceea ce privește egalitatea dintre femei și bărbați. Pozițiile de conducere pe care le ocupă femeile în țara noastră sunt puține. Din cele 236 de muncipii și orașe din România, numai 2 au ca primar femei-municipiul Sighetul-Marmației și orașul Urlați. După cum se poate vedea există o discriminare în proporție destul de mare în ceea ce privește rolul femeii în viața politică.
Bibliografie:
“Femeile si puterea”, coordonator Liviu Deac, 2000, Editura 100+1 Gramar, București, pg.55/56
“Identitatea europeană”, Gretel Tartler, editura Cartea Românească, 2001,București
vineri, 16 aprilie 2010
Modele culturale sau stereotipuri de gen?
Societatea românească tinde să se orienteze spre construirea relațiilor dintre bărbați și femei, atât în familie cât și în viața publică. Însă, încă sunt acceptate comportamnete care scot în evidență perpetuarea de putere care duc la situații și comportamente discrimanatorii ale femeilor și bărbaților.
Modelul cultural care planează deasupra noastră induce ideea inferiorității a femeilor față de bărbați, bazat pe criteriul de putere, ceea ce nu este în conformitate cu principiile elementare și valorile democrației, pe care declarativ ni le-am însușit, dar pe care nu le putem transforma în totalitate în comportamente cotidiene. Ceea ce trebuie să înteleagă toți indivizii este faptul că toți suntem egali, încă de la naștere indiferent de genul pe care îl avem.
Este evident faptul că, vor exista întotdeauna elemente discriminatorii, însă consider că ar trebui să învățăm să ne respectăm unii pe alții, să înțelegem deasemenea faptul că anumite lucruri și munci sunt făcute doar pentru bărbați și altele doar pentru femei cum ar fi:pentru bărbați-mineritul iar pentru femei- meseria de secretară. Astfel societatea încearcă să contruiască un echilibru înăuntrul ei, dar indivizii uneori au grijă să-l distrugă.
Un alt argument, se referă la adoptarea rolurilor sociale în baza unor calități presupuse a fi mult mai dezvoltate la femei si practicate, decât la bărbați- tandrețe, gingășie, sensibilitate, abilități domestice- cu alte cuvinte, ele sunt cele care au grijă mai multă de cei din jur precum copii, bătrâni,soți, prieteni; iar bărbații sunt dirijați spre a confirma modelul masculin- ascunderea sentimentelor si afecțiunilor ("Bărbații nu plâng"), responsabilități pentru întreținerea familiei, el este capul familiei.
Cu toate acestea, pentru o bună și corectă modelare a societății în ceea ce privește dezvoltarea relațiilor și coexistența armonioasă dintre bărbați și femei, problematica femeilor trebuie completate de cea a bărbaților, pentru că, chiar dacă observăm sau nu, cele două tipuri de probleme trebuie tratare împreună, deoarece ele sunt complementare. Eliminarea discriminărilor după criterii de sex este una dintre condițiile necesare pentru construirea unei societăți echitabile.
Bibliografie: "Ultima inegailtate- Relații de gen în România/ Vladimir Paști; prefață de Mihaela Miroiu- Iași: Polirom, 2003
Modelul cultural care planează deasupra noastră induce ideea inferiorității a femeilor față de bărbați, bazat pe criteriul de putere, ceea ce nu este în conformitate cu principiile elementare și valorile democrației, pe care declarativ ni le-am însușit, dar pe care nu le putem transforma în totalitate în comportamente cotidiene. Ceea ce trebuie să înteleagă toți indivizii este faptul că toți suntem egali, încă de la naștere indiferent de genul pe care îl avem.
Este evident faptul că, vor exista întotdeauna elemente discriminatorii, însă consider că ar trebui să învățăm să ne respectăm unii pe alții, să înțelegem deasemenea faptul că anumite lucruri și munci sunt făcute doar pentru bărbați și altele doar pentru femei cum ar fi:pentru bărbați-mineritul iar pentru femei- meseria de secretară. Astfel societatea încearcă să contruiască un echilibru înăuntrul ei, dar indivizii uneori au grijă să-l distrugă.
Un alt argument, se referă la adoptarea rolurilor sociale în baza unor calități presupuse a fi mult mai dezvoltate la femei si practicate, decât la bărbați- tandrețe, gingășie, sensibilitate, abilități domestice- cu alte cuvinte, ele sunt cele care au grijă mai multă de cei din jur precum copii, bătrâni,soți, prieteni; iar bărbații sunt dirijați spre a confirma modelul masculin- ascunderea sentimentelor si afecțiunilor ("Bărbații nu plâng"), responsabilități pentru întreținerea familiei, el este capul familiei.
Cu toate acestea, pentru o bună și corectă modelare a societății în ceea ce privește dezvoltarea relațiilor și coexistența armonioasă dintre bărbați și femei, problematica femeilor trebuie completate de cea a bărbaților, pentru că, chiar dacă observăm sau nu, cele două tipuri de probleme trebuie tratare împreună, deoarece ele sunt complementare. Eliminarea discriminărilor după criterii de sex este una dintre condițiile necesare pentru construirea unei societăți echitabile.
Bibliografie: "Ultima inegailtate- Relații de gen în România/ Vladimir Paști; prefață de Mihaela Miroiu- Iași: Polirom, 2003
marți, 13 aprilie 2010
Este relevant feminismul în viața femeilor și a bărbaților din România comunistă, trecută?
“În măsura în care s-a referit la situația din timpul regimului comunist, mișcarea feministă a făcut-o cu resentimente generate de experiențele situației de inferioritate a femeii, dar stânjenită de cifre și de abordarea specific ă diferențelor.”(Vladimir Paști, pg/99, ed. Polirom, 2003, “Ultima inegalitate”).
În perioada comunistă, a avut loc fenomenul de „eliberare a femeilor” prin faptul că ele au fost aduse în situația de a deveni egale legal, social și economic cu bărbații. Într-un articol prezentat, Sandra Dungaciu, a enunțat faptul că regimul comunist a dat dovadă de corectitudine politică față de femei. Munca și implicarea publică erau în comunism la fel de opresive atât pentru femei cât și pentru bărbați fără a se face discriminări de gen. Femeile aveau chiar posibilitatea de a alege între munca doar în gospodărie sau și în gospodărie și un alt loc de muncă. Mihaela Miroiu evidențiează faptul că “În România, femeile au devenit cetățeni din 1948. Ele au primit acces la putere, la dreptul de vot, tocmai atunci când puterea devenise vidă de sens.” Comunismul încearcă să reducă diferențele dintre bărbați și femei astfel acordând aproxmativ aceleași drepturi ambelor sexe.
Însă sistemul comunist a introdus si anumite legi ce erau construite special pentru femei și implicit pentru creșterea populației:
-Creşterea numărului de creşe pentru ca femeia să aibă timp să se ocupe de bunul mers al producţiei.
-Îngreunarea procedurii de divorţ
-Suprimarea avortului.
Astfel femeile trebuiau să respecte aceste legi, deoarece dacă erau prinse că făceau avort erau grav pedepsite.
Socialismul românesc a fost o societate puternic diferențiată după gen. În economie, acest lucru s-a tradus prin alocarea unor locuri de muncă și domenii ale industriei, cu precădere femeilor. Acest lucru a dus la formarea unei elite managerial și intelectuale feminine ce a jucat un rol foarte important.
Sursa: Ultima inegalitate-Relațiile de gen/ Vladimir Paști; pref. de Mihaela Miroiu - Iași: Polirom, 2003
Femeile în România comunistă, Olteanu, Cristina Liana, Gheonea, Elena Politeia 2003 Bucureşti
În perioada comunistă, a avut loc fenomenul de „eliberare a femeilor” prin faptul că ele au fost aduse în situația de a deveni egale legal, social și economic cu bărbații. Într-un articol prezentat, Sandra Dungaciu, a enunțat faptul că regimul comunist a dat dovadă de corectitudine politică față de femei. Munca și implicarea publică erau în comunism la fel de opresive atât pentru femei cât și pentru bărbați fără a se face discriminări de gen. Femeile aveau chiar posibilitatea de a alege între munca doar în gospodărie sau și în gospodărie și un alt loc de muncă. Mihaela Miroiu evidențiează faptul că “În România, femeile au devenit cetățeni din 1948. Ele au primit acces la putere, la dreptul de vot, tocmai atunci când puterea devenise vidă de sens.” Comunismul încearcă să reducă diferențele dintre bărbați și femei astfel acordând aproxmativ aceleași drepturi ambelor sexe.
Însă sistemul comunist a introdus si anumite legi ce erau construite special pentru femei și implicit pentru creșterea populației:
-Creşterea numărului de creşe pentru ca femeia să aibă timp să se ocupe de bunul mers al producţiei.
-Îngreunarea procedurii de divorţ
-Suprimarea avortului.
Astfel femeile trebuiau să respecte aceste legi, deoarece dacă erau prinse că făceau avort erau grav pedepsite.
Socialismul românesc a fost o societate puternic diferențiată după gen. În economie, acest lucru s-a tradus prin alocarea unor locuri de muncă și domenii ale industriei, cu precădere femeilor. Acest lucru a dus la formarea unei elite managerial și intelectuale feminine ce a jucat un rol foarte important.
Sursa: Ultima inegalitate-Relațiile de gen/ Vladimir Paști; pref. de Mihaela Miroiu - Iași: Polirom, 2003
Femeile în România comunistă, Olteanu, Cristina Liana, Gheonea, Elena Politeia 2003 Bucureşti
Rolul femeii în familie
În această postare, voi vorbi despre rolul femeii în familie. Aș vrea să scot în evidență faptul că familia este nucleul societății, iar în familie rolul cel mai important îl are femeia.Voi aduce câteva argumente, în vederea susținerii acestei afirmații.În primul rând femeia este cea care dă naștere copilului,lucrul indispensabil de care orice cuplu are nevoie la un moment dat pentru a se putea împlini.Ea este cea care îl ingrijește și care se ocupă cel mai mult de educatia și creșterea lui corectă, pentru că pot spune că rolul mamei în viața copilului este mult mai important decât cel al tatălui. Bărbații au și ei responsabilități față de copii dar nu atât de multe ca mama. Acest lucru este recunoscut chiar și de autorități, pentru că în cazul unui divorț, copilul dacă nu a împlinit vârsta de 14 ani aproximativ rămâne automat la mamă, rare fiind situațiile când rămâne la tată. Această importanță a mamei vine de la cultul religios al Fecioarei cu Pruncul.
La întrebarea: „Cine ar trebui să se ocupe într-o familie de creșterea copiilor?” răspunsul dominat a fost că ambii părinți.Însă realitatea este cu alta. În zilele noastre mama preia majoritatea sarcinilor de îngrijire a copilului: ea supravegheză lecțiile și timpul liber al copilului, gătește, spală pentru copil, tot ea îl duce la școala sau la doctor. La întrebarea: “Bărbații pot crește copii la fel de bine ca și femeile?” majoritatea subiecților(53%) au răspuns că nu. Comportamentul cotidian pare a confirma acest lucru, femeile fiind mult mai direct implicate decât bărbații în acest proces. Problema care apare frecvent este, ce anume înțeleg bărbații prin faptul că și ei participă în mod egal la creșterea și educarea copilului. Se poate constata că ei înțeleg prin această contribuție a lor, pe care o consideră superioară, întreținerea în ansamblu a familiei.
Raportul de putere din familie, între bărbați si femei, sunt întemeiate încă din procesele de socializare din familiile de origine, unde bărbații pot fi educați să fie autoritari si dominanți, sau dimpotrivă pot învăța să-și proteje și să-și ajute soția în tot ceea ce face. La fel se întâmplă și cu femeile. Ele din familia de origine învață să fie sau nu supuse, să-și îndeplinească sau nu toate sarcinile pe care trebuie să le facă. În aceste cazuri trebuie să se ajungă la o cale de mijloc pentru a nu se crea conflicte, astfel prin comunicare și înțelegere cei doi parteneri putând duce o viață fericită împreună.
Violența în familie, este una din problemele care se întâlnește în toate țările. Există femei agresate fizic si psihic de către proprii bărbați care nu au curajul să-și strige durerea de frica soțului. Autoritățile susțin femeile din acest punct de vedere deoarece există anumite drepturi pentru femeile agresate care le protejează de soții violenți. Faptul că bărbații tind să devină violenti în relația de familie este pentru a-și afirma superioritatea față de femeie. Raportul dintre femeile si bărbații bătuți de partenerii de viață arată o indiscutabilă dominație masculină: 18% dintre femei față de 1% dintre bărbați care declară că au fost bătuți de partenerul de viață. Excesul de dominție masculină este cel care le încurajează pe femei să aibă o reacție violentă atunci când sunt agresate.
Sursa: Ultima inegalitate-Relațiile de gen/ Vladimir Paști; pref. de Mihaela Miroiu - Iași: Polirom, 2003
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
